Tristă este toamna la Horodiște, trist și mai sărac va fi poporul nostru fără cel care a descris cel mai bine și profund toamnele din Moldova. Ultima lună de toamnă și ultima toamnă a lui Ion Druță vor rămâne în inimile noastre iar noi vom avea remușcări pentru tot ce nu am reușit să-i oferim lui Bădița Ion.

A scris despre moldoveni așa cum nimeni nu a reușit să simtă acest pământ. Cu penița sa de aur a știut cel mai bine să descrie Casa Mare și să surprindă prin profunzimea cuvântului în romanul Biserica Albă. Citind și recitind romanul lui Ion Druță ne dăm seama că marele scriitor a prezentat un adevăr universal, acela că, în vreme de grea încercare, omul se întoarce la Dumnezeu.

„Având biserică în sat, cu candelă aprinsă în faţa Preacuratei, nu mai lăsaţi groaza şi disperarea să pună stăpânire pe inimile voastre, căci de azi înainte nu mai suntem un sat oarecare, pierdut în văile nistrene”.

Operele sale rămân nemuritoare iar noi suntem contemporanii care putem merge la spectacolele unde dragostea și respectul lui pentru Moldova sunt esențiale. Toate nuvelele, dramele și romanele fac parte din Fondul de Aur al literaturii naționale contemporane. In operele lui Ion Druța, țaranul reflectă imaginea omului din spaţiul mioritic, care întruchipează destinul poporului nostru.

În aceste momente de durere și tristețe aducem sincere condoleanțe rudelor sale, prietenilor și tuturor cetățenilor Republicii Moldova.

Să-i păstrăm vie amintirea în inimile noastre!